Un special ciudat. În planul inițial voiam să explic pe scurt de ce cred că ne așteaptă ani buni de jocuri extraordinare, în pofida tuturor mișcărilor de „geniu” făcute de mai marii industriei (si nu numai). Urmând, ca să vă conving, să recomand două titluri create de studiouri mai mici, care se bat de la egal la egal cu titlurile AAA lansate în 2023. Am realizat însă că am foarte multe de spus despre ce s-a întâmplat în ultimi 3 ani și i-am tot dat înainte. Mii de cuvinte dure, strigate din loc în loc, care denunță starea și acțiunile întreprinse. Deși găsesc ce am așternut interesant, vă înțeleg dacă nu aveți chef să citiți despre concedieri și cauzele lor, corupție și capitalism și vă invit să săriți direct la paginile 6 și x pentru 2 review-uri scurte: Grim Dawn și Pray (tot pe vine).
The Legend of Zelda: Breath of the Wild + Expansion Pass
Diferit de majoritatea, pe mine Breath of the Wild (BotW) n-a reușit să mă convingă în totalitate. Nu prinde lista jocurilor mele preferatele, nici măcar primul loc în galeria Zelda. Haideți să aruncăm o privire critică asupra-i! Am câte ceva de spus despre părțile care au ajuns să mă plictisească și sunt curios, acum că au o bază excelentă, ce a decis Nintendo să lustruiască. Tears of the Kingdom, continuarea directa a lui BotW, se lansează azi. Se poate, pe de altă parte, ca jocul să nu mi se (mai) adreseze. Genul, per total, nu mai reușește să mă încânte, cum o făcea în trecut și nu pot să nu mă gândesc că poate opinia mea nu e tocmai avizată. Poate pur și simplu vreau alt joc și de fapt nu e nimic în neregulă cu BotW.
MudRunner – American Wilds Edition
E interesant cum unele titluri te conving din toate punctele de vedere, realizezi repede că ai ceva deosebit în față, te bucură, te inspiră și, totuși, odată ce le-ai terminat, nu simți vreodată nevoia de a reveni asupra lor. Altele sunt seci, nu au mai mult de două – trei sisteme cu care interacționezi, le pui deoparte când te plictisești, dar, totuși rămân cu tine. Peste câteva luni, sau ani, te gândești cu bucurie să continui joaca, sau chiar să le reiei. Spintires (originalul MudRunner) nu e nici pe departe perfect, dar mi-a rămas drog. M-am bucurat când am auzit că există continuări, că pot pe viitor să mai iau o dată la trântă mocirlele, șanțurile și potecile de munte, cu un diesel cu gabarit depășit plin cu bușteni.
AI sau n-AI – întrebarea viitorului (mic update în comentarii)
Sunt surprins de ușurința cu care am acceptat inteligența artificială, de cât de puțin timp ne-a luat să o dezvoltăm și de faptul că, dintr-o dată, este peste tot. Bănuiam că va excela în recunoașterea tiparelor și în gândirea strategică, dar sunt uimit de cât de bine reușește să simuleze și să replice comportamentul uman, cum creează, combină și modifică artă, imagine și video. În jocuri (și nu numai) va deveni probabil companionul perfect, dar și un pericol invizibil, atunci când este folosită în scopuri mai puțin nobile. Viitori îngeri și demoni.
Switch OLED – după 3 luni de utilizare (update – joaca în doi)
Nu-mi vine să cred că au trecut trei luni de când am primit noul Switch! Cum review-urile site-urilor mari începuseră să curgă chiar dinainte de lansare, aveam deja planul făcut, articolul era mental trasat, știam-credeam totul și, inițial, primele impresii mi-au confirmat preconcepțiile. Cu cât l-am folosit mai mult, în diferite condiții, locații și jocuri, am realizat că totuși ugrade-urile, deși mici, schimbă atât de mult în bine formula consacrată încât, cel puțin în cazul meu, OLED-ul nu mai are nevoie de justificări egoiste – e o necesitate.
Grand Theft Auto IV – Mod-ificiat – Testat – Recenzat
Cum Grand Theft Auto: The Trilogy – The Definitive Edition, s-a lansat săptămâna asta, zic că e un moment bun să aruncăm o privire asupra fratelui mai mic și mai serios al seriei. În cazul lui GTA IV nu trebuie să așteptăm după Rockstar să remasterizeze partea vizuală, putem să-l modificăm singuri și să-l aducem să arate aproape / la fel de bine ca GTA5. În prima parte a specialului încerc să clarific pașii care trebuie făcuți pentru a ridica nivelul grafic, după care involuez într-o recenzie clasică și arunc o privire relaxată asupra gameplay-ului, sunetului și poveștii.
Darkwood
De ceva timp am ajuns să prefer titlurile obscure dar cu câteva idei originale sau ciudate în locul celor de mari dimensiuni, create după rețete consacrate. Chiar dacă jocul nu excelează pe toate palierele: poate gameplay-ul, povestea sau grafica lasă de dorit; mă încântă nebunia caselor indie, felul în care experimentează și dezvoltă în jurul unei idei demente. Nu-mi înțeleg pe deplin pretențiozitatea, elitismul, dar recunosc că mă bucur când descopăr ceva deosebit care refuză să iasă din anonimat. Vă invit în club, l-am numit „Îl știați p-ăsta.” Poate nu toate titlurile discutate o să vi se potrivească, dar promit că o să le găsiți măcar interesante. Darkwood este un survival horror cu personalitate creat de doar 3 oameni; este primul lor joc și singurul lansat până acum. Nu înțeleg cum le-a ieșit atât de bine!
Switch – după 4 ani și peste 1500 de ore jucate
Am terminat articolul înainte ca Switch OLED sau Deck-ul celor de la Steam să fie anunțate. Nu e supărare, noile venite fac recenzia oportună și sper să atragă atenția acelora dintre voi care se gândesc să cumpere una din noile portabile asupra problemelor pe care le pot avea. Bonus, am modificat finalul articolului și am adăugat câteva paragrafe care leagă totul cu noile realități gameristice.
Divinity: Original Sin II – Definitive Edition
A trecut un an de când Baldur’s Gate 3 este în Early Access, iar cei de la Larian Studios și-au propus să-l lanseze undeva în iulie anul următor. Până atunci, haideți să aruncăm un ochi peste proiectul lor anterior.
Despre
Ce? Cine? De ce? Cum? Cu ce? Etc.