Switch – după 4 ani și peste 1500 de ore jucate

Ce face bine

Faptul ca un portabil mai mic decât majoritatea tabletelor actuale te lasă să joci titluri ca Skyrim, Dark Souls, Breath of the Wild sau Witcher 3, în fața televizorului, dar și în deplasare, în pat, sau pe WC, rămâne deosebit de impresionant. Un beneficiu atât de… complex, încât mă gândesc serios să dau note separate pentru diferitele experiențe posibile sau experimentate. Altfel simți un Mario Kart cu nepoții în fața unui ecran mare în mijlocul sufrageriei, o Bayonetă-n tren, sau un Tetris pe WC și altfel… altfel. Mintea noastă, toujour parchive, tinde însă să mediocrizeze tot. Titlurile mari, care reușeau să-mi smulgă un zâmbesc de fiecare dată când le porneam, au devenit în timp noul normal. Am ajuns să deschid Doom Eternal(!) și în mai puțin de 5 minute mă enervez pentru că nu pot să controlez cu ușurința oferită de comboul tastatură-maus.

Surprinzător, ce reușește să mă uimească în continuare este puterea de comandă a sistemului de operare. Poate și pentru că în 4 ani de zile de la lansarea Switch-ului, celelalte device-uri pe care le folosesc de obicei (PC-uri, laptopuri, tablete și telefoane – Windows, MacOS, iOS și Android), încă se chinuie, din anumite puncte de vedere, să-l prindă din urmă. Felul în care poți oricând apăsa butonul de stand-by, indiferent de joc sau moment, fără frica unui restart în nivel, pierderea unei salvări, sau chiar a unui cut-scene, rămâne incredibil. La fel ca și viteza cu care repornește: Switch-ul nu-ți cere decât să apeși oricare buton de 3 ori pentru a reveni în mijlocul acțiunii. Ar face-o și mai repede, 3 ori-ul ăsta doar încearcă să te salveze când și dacă pornești consola fără să realizezi. Funcția este atât de bine implementată încât am terminat câteva jocuri fără să simt nevoia să salvez nici măcar o dată, am închis, am deschis și am continuat. Chiar dacă rămâne fără energie și se închide (ești anunțat în repetate rânduri că bateria e pe ducă, ai timp să salvezi), stand-by-ul tot reușește să te scape pentru câteva ore și poți continua de unde ai rămas imediat ce-l conectezi la o sursă de curent suficient de capabilă. Funcția este mană cerească pentru părinții cu copii mici sau pentru orice altă activitate care te lasă să arunci sesiuni scurte de joc în horă.

Cum revenirea din stand-by este atât de rapidă, pot trece săptămâni fără să vezi sau să fie necesar să atingi meniul consolei, un avantaj care, odată cuplat cu faptul că majoritatea titlurilor încarcă mult și bine când le pornești apoi mai de loc, face platforma foarte specială. Experiența aduce mult cu ce simțeam pe timpuri când introduceam o casetă într-o consolă și… gata, joacă pură. Ecranele de încărcare erau ca și inexistente, la fel ca și meniurile, setările, pop-up-urile sau reclamele.

Mă întreb dacă Nintendo realizează ce au și acesta este unul dintre motivele pentru care refuză în continuare să deschidă poarta app-urilor (un browser, streaming, muzică, film etc.) sau de fapt sunt niște maeștri orbi, incapabili să înțeleagă noua generație. Pe de o parte încăpățânarea cu care păstrează Switch-ul pur, doar pentru jocuri, e de lăudat, dar… o să extind la minusuri acest dar.

Altă confirmare a puterii de comanda a sistemului de operare (OS) a venit, surprinzător, cu prima eroare fatală. În cazul meu după zeci de ore de Mario + Rabbids Kingdom Battle. Nu mai țin minte exact ce am făcut, nimic deosebit, altfel aș fi notat, dar jocul a decis să ia o pauză: “The software was closed because an error occurred”. OK… și sunt aruncat înapoi în meniul consolei. Am repornit cu un alt click, am încărcat salvarea și am trecut de punctul cu pricina fără probleme.

Aceasta nu este experiența de ne-joc cu care sunt obișnuit (Microsoft!). Ce Alt+Tab, Alt+Ctrl+Del sau Ctrl+Shift+Esc? De multe ori, când ceva înțepenea (se întâmplă din ce în ce mai rar), zeul era singurul care putea reanima PC-ul. Aici, a fost ca și cum nu s-a întâmplat. Mai ales că a trebuit să mai treacă alte sute de ore și mai bine de zece jocuri terminate ca să se mai întâmple o dată. De data asta nu din cauza vreunui conflict ori a unei erori de programare, ci pentru că producătorii nu au testat ce era clar că toata lumea o să încerce.

Puzzle Quest: The Legend Returns adaugă câteva acareturi și vrăji foarte puternice, bonus, fată de original (ceea ce strică total balanța jocului și ucide gameplay-ul la nivel înalt – vă spun mai multe într-un viitor special), iar unul din obiectele cu care-ți poți împodobi eroul spune: întoarce favorul pentru fiecare lovitura primită. Cool! Total anti-creștin! De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, în jocuri, un obiect care te-ar forța să întorci și celălalt obraz ar fi considerat blestemat. Concluzie, jocurile sunt ochiu’ dracului… Piei! Ce se întâmplă însă când și inamicul are în dotare același unealtă? Mă așteptam ca prima lovitură să ne omoare pe amândoi (dai obiectul ăsta tuturor și obții pacea mondială), dar nu, motorul de calcul nu poate accepta rezultatul și execută seppuku. Presupun că ori calculează spre minus infinit (E), ori e de neconceput ca ambii combatanți să moară concomitent (E). Soluții elegante pentru problemă pot fi întâlnite în multe alte titluri care permit astfel de mecanici, în plus, programatorii ar fi trebuit să realizeze că ceva o să o ia razna imediat ce au creat obiectul. Aduce cu error 101 – nu lăsa jucătorii să introducă un sac într-un sac în care deja e. Atât de mulți au pățit-o că până și cei fără background în programare cunosc fabula.

Am reîncercat de câteva ori, doar de drag și, de fiecare dată rezultatul a fost același. Programatori PQ – 0, Sistem de Operare Switch – 2. Apoi 3. A fost mai rău decât Brazilia – Germania. Deși acum știam ce o să se întâmple, felul în care OS-ul aruncă instant un “The software was closed because an error occurred”, apoi revine fără alte erori, pierderi de framerate, sau extra-timpi gândire, atât în meniul consolei, cât și înapoi în joc, a rămas la fel de impresionant. La fel ca și faptul că în mai bine de 1500 de ore (zeci de titluri testate) nu am întâlnit decât 2 erori fatale. Poate am avut noroc, sau poate a contat că mai bine de jumătate din jocurile încercate au fost produse de Nintendo (care mi se par a fi rămas printre puținii mari (singurii?) care încă testează meticulos și lansează titluri complete, când sunt gata).