Un 2023 Sumbru, Contracarat de Excelență – Update1

Grim Dawn Definitive Edition

Review – Single-player
Studio Dezvoltator: Crate Entertainment
Producător/Distribuitor: Crate Entertainment
Site: https://www.grimdawn.com/
Xbox One, Windows

Poate companiile mari au uitat cum să facă jocuri excelente, dar din când în când le reușește hype-ul. Ar trebui să se întâmple mai des, dacă luăm în considerare bugetele alocate acestei părți. Sau poate am crescut și din acest punct de vedere și realizăm repede când suntem mințiți. Diablo Immortal a fost lansat și pe PC în iunie 2022 și deși era clar o monstruozitate clonată care încearcă să-ți capteze sufletul pentru ce ai în portofel, tot a reușit să trezească în mine pofta pentru un ARPG bun. Ciudat, pentru că nu am încercat prea multe. Am impresia că pierd timpul jucând același lucru de mai multe ori. Îmi aduc aminte cum bănănăiam prin Diablo 2 când eram puști, când nici engleza nu mă ajuta prea mult. Mă uitam strâmb la prietenii mai mari pe care i-am desemnat nebuni, cum adică devine mai bun de fiecare dată când îl termini?! Sunt atâtea jocuri de încercat, filme de văzut, chiar și cărți de citit și tu vrei să trec prin iadul ăsta de mai multe ori? Obișnuit cu gamepad-urile, coordonarea mână-ochi-tastatură-maus era și ea infantilă – Normal era Ultimate atunci.

Cu toate astea, așa cum majoritatea celor care au atacat genul vă pot spune, ceva a rămas, un cârlig care mă aduce din când în când înapoi. Am încercat și terminat cu plăcere Record of Lodoss War: Advent of Cardice, pe Dreamcast, care deși majoritatea spun că e mult sub Diablo II, m-a bucurat cu varietatea și lungimea lui. Țin minte cum reveneam cu nesaț în anumite zone imposibil de atacat cu echipamentul “standard” și cât de mult mă bucura muzeul în care armele și armurile unice găsite în aventuri deveneau exponate. Era un întreg proces, care le punea și mai mult în valoare. Apoi, seria Dungeon Siege, mi-a arătat că genul poate implementa și o poveste bună dar și lupte mai strategice. Și uite așa, am ajuns să fiu foarte mofturos când vine vorba de ARPG-uri. Vreau să le joc, dar nu vreau să fie ce sunt în formă lor pură – dracu mai înțelege…

Am pornit la vânătoare oricum. Am un întreg proces prin care trec pentru a găsi titlul perfect și am ajuns să mă bucur de el la fel ca și joaca propriu zisă, mai ales când se întâmplă să descopăr aur. Trailerele pentru Diablo 4 dădeau târcoale și gameplay-ul arăta atât de suculent, pofta era mare (cineva la Blizzard încă-și cunoaște meseria). Știam deja că sunt șanse mari ca noul Drac să nu fie ceva deosebit, dar mai ales că nu o să le dau 60 Euro – au cerut chiar 70 la lansare. Lăsând la o parte diferențele de caracter subliniate în prima parte a articolului, și că încă nu simt că fac suficient de mulți bani pentru a cheltui astfel de sume pe jocuri, numai faptul că urma să fie mereu online, îmi spunea că Diablo 4 nu e pentru mine. Când unul din scopurile titlului e să te țină cât mai mult în fața monitorului cu speranța că poate o să cheltui alți bani, deja m-a pierdut ca și client pentru că e clar că majoritatea mecanicilor de joc o să fie corupte de această nevoie. Grind aberant, misiuni de duzină, șanse, în loc de certitudini și alte repetiții. Nu! Vreau ca jocurile să-mi respecte timpul, dar, mai ales, inteligența. Elden Ring și Monster Hunter ne arată că se poate și în online, dar aceste titluri sunt pentru moment excepții, în care experiența single-player rămâne în prim plan (sper să nu se schimbe pe viitor).

În căutări am descoperit 3 titluri care reapar constant în discuții:

Path of Exile – pentru cei care doresc ceva muuult mai complicat decât Diablo 3 sau 4, în care accentul cade pe end game (deci nu pentru mine) și cu un preț de intrare incredibil – zero. Producătorii reușesc să trăiască doar din cosmeticele expre și explicit costisitoare (75% din banii veniți de aici creează un fond de salarii), extra tab-uri pentru inventar, de care am înțeles că nu ai nevoie decât dacă end game-ul te prinde și din pachetele de suport, care includ obiecte fizice, ca tricouri, postere și așa mai departe. Sunt jucători care reportează că apreciază mult mai mult acest model de monetizare și recunosc că au cheltuit/donat, în timp, sute de euro/dolari cu mintea împăcată, fiind mulțumiți cu ce au jucat și știind că banii se duc la oameni care merită. Care acum lucrează la Path of Exile 2, un titlu care, dacă ne luăm după sesiunile lungi de gameplay prezentate până acum, deja arată și joacă mai bine decât Diablo 4. Cel mai probabil o să trebuiască să așteptăm până în 2025 pentru versiunea 1.0, tot gratuită.

Last Epoch – se adresează celor care doresc ceva mai complex decât Diablo, dar nu exagerat. Sau celor care au terminat toți Dracii și caută alții. Tocmai ce a ieșit din early access (deci nu puteam să-l iau în considerare acum un an), iar majoritatea recenziilor spun că titlul e plin de personalitate, de două ori mai bun decât Diablo la juma’ de preț. Cu abilități impresionante care vin fiecare cu proprii modificatori (skill trees pentru fiecare skill din tree) și un sistem de… meșteșugărit (crafting) uman, care de obicei produce ce-ți dorești.