Un 2023 Sumbru, Contracarat de Excelență – Update1

Cu toate astea, poate și datorită clasei alese, loot-ul nu mi-a părut că schimbă felul în care joci suficient de mult pentru a-l găsi excepțional. Din acest punct de vedere GD nu se apropie de ce găsești în Records of The Lodoss War sau, dacă vreți un exemplu extrem, Divinity II, unde anumite item-uri sau abilități reușesc să te pună pe gânduri pentru zile întregi și, din când în când, te conving să schimbi clasa unui personaj doar pentru a le putea utiliza.

Combinația Shaman+Necromancer (Ritualist) a rămas incredibil de puternică și de satisfăcătoare până am pus jocul deoparte. Greu de stăpânit și de optimizat, cu un skill cap de peste 9000. La nevoie le poți spune aghiotanților unde să se ducă sau pe cine să atace, poți schimba chiar și felul în care reacționează când văd un inamic. Am terminat la un moment dat numerele de la tastatură, atât de multe activabile aveam și cred că veteranii jocului mi-ar atrage atenția că build-ul nu e chiar eficient. 7 schelete mega-puternice s-ar putea să fie mai avantajoase decât 30 de arătări de 15 feluri cu un nivel mai mic. Luptele ar fi mai puțin haotice, mai puține butoane de apăsat… dar… nu contează, și cred că și asta face GD deosebit. Ai o viziune, o pui în practică și te distrezi cu ce ți-a ieșit. Sau, daca te răzgândești, poți oricând cere punctele de experiență înapoi pentru a le reatribui. Nu poți schimba clasele după ce le-ai ales, dar șamanul, de exemplu, poate fi dezvoltat doar el în 3-4 feluri diferite. Definitive Edition vine la pachet cu 9 măiestrii (cum le numesc ei), care pot fi combinate două câte două. Comunitatea jură că orice combinație este viabilă și cred că trebuie să fi nebun, un geniu, un geniu nebun, ca să-ți iasă așa ceva.

Acum vreo două luni, am repornit jocul pentru a-l termina și pentru a reintra în atmosferă și m-am uitat să văd dacă dezvoltatorii l-au mai șlefuit între timp. Ce am descoperit m-a lăsat cu gura cască. Versiunea 1.2, lansată în noiembrie, îmbunătățește și schimbă atât de mult jocul, încât nu cred că greșesc când spun că acum e cu totul altceva: au rebalansat planșele și ești lăsat să alegi cel mai înalt nivel de dificultate încă de la început (mersi!), loot-ul cade mai rar, dar calitatea e mereu mai ridicată. Probabilitățile de a primi obiectele specifice boșilor au fost îndepărtate și acum tot ce e sub legendar pică sigur. Șansa de a găsi unicate a fost mărită și crește cu cât nivelul de dificultate ales este mai mare (mersi!). Apoi, deși minusculă, poate cea mai importantă adiție vine în forma unui dash. Indiferent de clasa aleasă, acum poți sări, sau mai bine spus, te poți teleporta, în orice direcție. Deși toți boșii au primit o abilitate contracarantă, tot cred că acest nou buton, binevenit, cu un cooldown surprinzător de scurt, o să coboare dificultatea jocului cu cel puțin o treaptă.

Nu mai voiam să continui, voiam să creez un personaj nou și să reiau jocul în mod Ultimate. Ceea ce am și făcut. Grim Dawn, în rit vechi – Normal (Veteran) – mă arunca după ceva timp într-o transă, gameplay-ul era/este fermecător, cu ritm, cu rare momente mai dificile care-mi încrețeau fruntea. Monștrii, sau locațiile, mai dure, pe care am decis să le trec în caiet pentru a nu uita să revin asupra lor, pot (puteau) fi numărate pe degete. Noul Ultimate, pe de altă parte, atacat cu un erou tânăr, te transpune în mijlocul unui coșmar, în care pășești cu grijă și te gândești destul de des de două ori înainte să ataci următorul val de inamici. Boșii variază de la plictisitori, când macini la ei 10-15 min și până la incomozi sau brutali. Un ARPG survival horror, poate prea dificil pentru cei mai puțin răbdători, fără experiența unei treceri inițiale, sau măcar a altor ARPG-uri jucate la niveluri înalte. În cazul meu, perfect!

După zece ore de joacă bănănăiam încă și însă tot în prima zonă a jocului ceea ce m-a făcut să realizez că oricât mi-aș dori nu pot să continui… nu acum, nu dacă vreau să funcționez normal pe timpul zilei în următoarele luni. Îmi e frică de drog și de cât de mult mai multe ore o să-mi ia să-l termin, așa cum îmi place. Am decis să-l pun deoparte, cel puțin până apare noua expansiune – chiar anul ăsta, spun dezvoltatorii. Nu încercați să mă înțelegeți… aștept mai mult GD, o să fie mai ușor de terminat atunci!

Ce e clar e că fanii genului sunt răsfățați. După mulți, mulți ani, ARPG-ul a reînflorit și pare că nu pleacă nicăieri. Avem Diablo 4 (în continuă creștere), Last Epoch (Lansat acum 2 luni), No Rest For the Wicked (Early Access începând cu 18 Aprilie – un ARPG Soulslike), Path of Exile 2 (cândva la începutul lui 2025 – un spectacol grandios – cel mai bun ARPG de până acum?), Titan Quest 2 (la sfârșitul lui 2025? Creat de cei care au făcut Gothic 1 și 2, cu accent pe explorare) și nu în ultimul rând ARPG-ul celor de la Moon Beast (nici măcar nu are un nume momentan – creat de veterani – Diablo 1 și 2).

> Unul dintre jocurile care poate fi evident îmbunătățit din multe puncte de vedere (grafică, storyline, chiar și anumite părți ale gameplay-ului) dar și printre puținele pentru care toate aceste lucruri nu contează. Formula este aproape perfectă și-ți dăruiește exact atâtea ore joacă și antrenament pe cât poți duce.
> GD Definitive Edition v.1.2, este cel mai flexibil ARPG existent. Poți să o iei ușor și să devii rapid un Zeu care sfărâmă sute de dușmani pe minut, sau să te chinui în tranșee ca un vierme, viitor Shai-Hulud. Poți să joci singur sau împreună cu până la alți 3 amici. Tastatură sau gamepad, nu contează, primești aceeași inamici. Poți să gândești ore în șir strategiile și combinațiile de abilități perfecte, sau poți dezvolta orbește 3-4 mai cucuiete. Poți să dai cu boșii de pământ de n de ori până îi convingi să-ți dea ce au mai sfânt, sau poți să treci mai departe fără să-ți pese dacă mai sunt.
> Iubitorul genului, de la cel mai mărunt și până la cel mai cărunt, va fi clar satisfăcut.