Posted by Prey
Review – Single-player
Versiune – 12742273
Mod-at – Real Lights plus Ultra Graphics
Studio Dezvoltator: Arkane Austin
Producător/Distribuitor: Bethesda Softworks
Site: https://bethesda.net/en/game/prey
PS4, Xbox One, Windows
| Review: Scris la rece/cald. La luni bune după ce am parcurs cam 80% din joc. Continuat și terminat în timp ce așterneam cuvintele de mai jos. Cât/ce am jucat: ~60 de ore – toate zonele la care am avut acces cercetate minuțios; aproape toate side-quest-urile terminate sau măcar încercate. Dificultate: Hard – with no survival elements Proveniență: Cod primit „gratis” de la Amazon pentru cei care au Prime – activat pe GOG Gen: FPS SF cu elemente RPG și stealth. Immersive Sim. Survival horror. * Îndrăgesc FPS-urile cu o poveste bună, dar genul nu e printre preferatele mele – imediat ce cad în păcatul repetiției le simt și încep să mă plictisească. * Nu sunt atât de multe jocuri care pot fi considerate Simulatoare Imersive, de obicei mi se par interesante/bune, rar incredibile. * Survival horror este genul meu preferat de jocuri. |
Prey a avut o traiectorie total diferită de cea a lui Grim Down, cu un start ratat în cursă – hulit de fanii „seriei”, care nu înțelegeau de ce nu are nicio legătură cu originalul (2006) și cu doar câteva recomandări călduroase din partea presei de specialitate, care la acea dată nu a văzut pasiunea (geniul) din spatele proiectului, subliniind bug-urile, o complexitate mărită, personajele șterse, atmosfera plicticoasă sau combat-ul anevoios. Nici măcar nu poți să-i faultezi, pentru că primul trailer prezenta jocul ca un Doom 3 în spațiu, în loc de ceea ce e cu adevărat, un RPG cerebral la persoana întâi. Cel mai probabil, în cazul multor redacții, pasionații de shooter-e au luat jocul la puricat și s-au așteptat la cu totul altceva; poate pentru mulți genul nici măcar nu era printre preferatele lor.
Prey 2 era în chinurile facerii la Human Head Studios de aproape 5 ani (2009-2014), dar Bathesda a decis să tragă frânele după ce au evaluat versiunea Alpha (sub standard, zic ei) și au pasat proiectul celor de la Arkane, care deja se gândeau la o continuare spirituală a lui System Shock și Arx Fatalis. Cumva, numele proiectului a rămas același, deși produsul final nu avea mare legătură cu originalul. Mulți spun că Bathesda l-a impus, pentru că doreau să întărească această marcă înregistrată și cel mai probabil să dezvolte o noua franciză de renume. Aveau încredere în Arkane după succesul numit Dishonored.
În trei luni jocul a primit 5 patch-uri și cei mai mulți gărgăuni au fost îndepărtați. Gamer-ii care au avut radare cu el inițial puteau acum să-l recomande mai departe cu inima împăcată și, în sfârșit, din vorbă-n vorbă oamenii pasionați de gen au ajuns să-l încerce. Știi că un joc are ceva aparte când comunitatea își rupe din timp pentru a-ți mulțumi cu mod-uri. Iar aici, în mai puțin de 6 luni jmx777 a venit cu Real Lights plus Ultra Graphics, un mod pe care l-a finisat și updat-at timp de doi ani. Odată upgrad-at, Prey arată la fel de bine ca oricare alt SF contemporan, cu plusul că un 1070Ti poate să-l ruleze cu toate opțiunile grafice maximizate chiar și în 4K. Imaginea este stabilizată, toate luminile proiectează umbre, reflexiile sunt îmbunătățite și până și corpurile și urmele lăsate de lupte (decals) rămân pe poziții ca un reminder pentru ce s-a întâmplat. Atmosfera devine mai încărcată, mai aproape de ce te-ai aștepta să găsești pe o spație spațială busculată de o formă de viață extraterestră. Mai „plăcută” pentru cei care iubesc survival horror-urile.
Vreau să mă opresc un pic înainte de a începe review-ul propriu zis și să încerc să vă conving să porniți jocul fără să citiți mai departe. Nu vă faceți griji, nu o să stric nimic din poveste, dar trebuie să descriu cumva ce m-a impresionat, ce-l face deosebit, ceea ce implicit o să vă pună în temă, o să știți, în mare, la ce să vă așteptați și, după părerea mea, una dintre calitățile principale ale unui simulator imersiv bun este tocmai felul în care reușește să te surprindă cu miriade de posibilități și situații în care te pune. Să te facă să spui, „cum?”, „nu-mi vine să cred că a mers!” Să ațâțe curiozitatea și experimentatul. Explorarea și acel „dar dacă?!”
| Simulator imersiv? Wikipedia zice că este un gen care lasă jucătorul să-și aleagă calea / modul în care-i place să joace. Trăsătura de bază fiind utilizarea sistemelor simulate, care odată combinate cu o gamă relativ largă de abilități, permit o varietate de acțiuni și soluții creative la problemele date. De multe ori gameplay-ul duce la rezultate emergente dincolo de ceea ce a proiectat în mod explicit dezvoltatorul. |
Pentru o imersiune perfectă săriți (zic), după ce citiți acest paragraf, la notă și concluzii, asta dacă nu ați terminat deja jocul și sunteți aici pentru a vă întări convingerile, sau doar ca să mă mai citiți (mulțumesc). Prey, este ce voia Dead Space să fie când se face mare. Un BioShock cu adevărat open world (oarecum logic, System Shock a fost sursa de inspirație), la care adăugăm verticalitatea structurală a nivelurilor și mobilitatea oferită de seria Dishonored. Story-ul pare un cumul de episoade bune din Star Trek: Deep Space Nine, Battlestar Galactica și The Thing. Gameplay-ul te face să te gândești la Deus Ex, Portal, Alien Isolation și Zelda: Breath of the Wild, iar la sfârșit nu poți să nu judeci “indirect, le conține pe toate și cumva îi iese mai bine”.
Imaginea de prezentare a articolului a fost creată cu/de deepai.org. Inputul a fost „put the number “2023” in a RPG setting” – am generat 3 imagini pana am fost mulțumit de rezultat – lățit apoi cu funcția Generative Fill a Photoshop-ului.